𝒞𝒶 𝓈𝒶 𝒾𝓃𝓉𝓇𝒶𝓂 𝒾𝓃 𝓈𝓉𝒶𝓇𝑒 𝒶𝓂 𝓈𝒶 𝓉𝑒 𝓇𝑜𝑔 𝓈𝒶 𝒹𝒶𝒾 𝓅𝓁𝒶𝓎 𝓅𝑒 𝒻𝓊𝓃𝒹𝒶𝓁 𝓁𝒶 𝓂𝑒𝓁𝑜𝒹𝒾𝒶 𝒶𝓈𝓉𝒶 : 𝐵𝒶𝒹 𝒹𝒶𝓎-𝒟𝒶𝓃𝒾𝑒𝓁 𝒫𝑜𝓌𝓉𝑒𝓇

Cred ca tuturor ni s-a intamplat sa avem o zi atat de rea, care sa ne faca sa devenim regizori de film in incercarea de a ii gasi sfarsitul. Stiti intrebarea retorica,  dar cliseica „ 𝒪𝒶𝓇𝑒 𝒸𝒶𝓃𝒹 𝓈𝑒 𝓉𝑒𝓇𝓂𝒾𝓃𝒶 𝓏𝒾𝓊𝒶 𝒶𝓈𝓉𝒶?”…sau poate pentru unii a fost saptamana, luna; who knows.

Chiar de curand, am avut o astfel de perioada si am incercat sa o inteleg – mare greseala. E normal sa avem o multitudine de stari, sa obosim chiar uneori sa le avem, sa incercam sa le intelegem, sa dam gres si sa o luam de la capat. In momentul in care te pierzi e bine sa iti aduci aminte de unde a inceput totul, de ce si unde vrei sa ajungi.

Probabil nu vei gasi raspunsul atat de repede, dar iti vei gasi motivatia de a merge mai departe sau asa speram :)). Din pacate, tin sa te anunt ca tu esti singura persoana care te poate scoate din aceasta „zi proasta”. Pentru cei din afara ei pare simplu: „𝒹𝑒 𝒸𝑒 𝓉𝑒 𝓈𝓉𝓇𝑒𝓈𝑒𝓏𝒾 𝒶𝓈𝒶?”, in schimb pentru cei din situatie pare coplesitor: „𝒩𝓊 𝓈𝑒 𝓂𝒶𝒾 𝓉𝑒𝓇𝓂𝒾𝓃𝒶..”. Daca si tu ai intonat frazele cum trebuie ti se va parea ceva teatral, si ar trebui, pentru ca zilele sunt ca scenele de teatru: pe unele le intelegi, altele sunt doar un hint pentru mai tarziu, unele sunt interminabile, altele parca trec clipind, unele au sens, altele nu si mai sunt si cele pe care nu le intelegi niciodata. Insa toate contureaza cine suntem indiferent ca este vorba de atunci sau acum.

Se spune ca atunci cand zambesti chiar daca nu esti fericit, expresia faciala pacaleste creierul facandu-l sa creada ca este fericit, rezultat= vei avea o stare din ce in ce mai buna, asa ca zambeste, puneti piesa preferata si ia-o din loc – 𝒞𝓊𝓏’ 𝒾𝓃 𝓉𝒽𝑒 𝑒𝓃𝒹, 𝒾𝓉’𝓈 𝒿𝓊𝓈𝓉…𝒶 𝒷𝒶𝒹 𝒹𝒶𝓎