Pentru ‘generatia Z’

ᴘᴏᴠᴇsᴛɪ ᴄᴜ ᴛᴀʟᴄ.

Mereu m-am intrebat daca nu cumva am eu o gandire invechita sau daca am ramas blocata pe niste principii antice, insa cu cat intalnesc mai multi tineri cu atat realizez ca multi din generatia noua au pseudo-valori fara directie.

ɪᴍɪ ᴀᴍɪɴᴛᴇsᴄ ᴄᴀɴᴅ ᴇʀᴀᴍ ᴄᴏᴘɪʟ ᴄᴀ ʟᴜᴄʀᴜʀɪʟᴇ sᴇ ᴅᴇsғᴀsᴜʀᴀᴜ ᴀʟᴛғᴇʟ :

Educatia se manca pe paine si nu iti permiteai sa iesi din cuvantul parintilor pentru ca era o masura de respect.


In momentul in care faceai vreo boacana si anume stricai lucruri, le distrugeai, se instala frica – ᴄᴜᴍ ᴏ ʀᴇᴘᴀʀ? ᴄᴇ ғᴀᴄ ᴄᴀ sᴀ ɴᴜ sᴛɪᴇ ᴄᴀ ᴀᴍ ғᴏsᴛ ᴇᴜ? ᴏᴀʀᴇ ᴍ-ᴀ ᴠᴀᴢᴜᴛ? Acum insa, daca iti permiti ca parinte sa il mustrezi pe copil te poti astepta chiar si la o palma, ce sa mai spun de vorbe urate.


Daca te sunau si nu raspundeai, era dezastru, toate rudele stiau ca nu au dat de tine, toti prietenii, caci nici pe ei nu ii rata nimeni si pe atunci aveau numerele lor de telefon chiar de la tine, ca de sunai si de la mama cand nu aveai credit sau telefon.


Cand ridicai tonul in conversatia puteai deja sa iti iei adio de la o vorba buna pe ziua respectiva. De mancat, mancai, nu te lasau sa mori de foame, dar trebuia sa te astepti la ᴏ ᴄɪɴᴀ ᴄᴜ ɴᴏᴅᴜʀɪ ɪɴ ɢᴀᴛ sɪ ᴍᴏʀᴀʟᴇ.


In vizite la rude se mergea mancat, spalat, bine imbracat si cu gura inchisa. Daca indrazneai sa ceri ceva ce nu era in peisaj urma sa ai un drum lung pana acasa, caci nu te certa nimeni la locul cu pricina asa pe cat considera ca meriti, ɪᴛɪ ᴀʀᴜɴᴄᴀ ᴏ ᴘʀɪᴠɪʀᴇ ᴛᴀɪᴏᴀsᴀ ᴄᴀʀᴇ ɪᴛɪ ɪɴɢʜᴇᴛᴀ sᴀɴɢᴇʟᴇ sɪ ɪᴛɪ ᴘɪᴄᴀ ᴛᴏᴛ ᴍᴀxɪʟᴀʀᴜʟ, ɪᴀʀ ʟᴀ ᴘʟᴇᴄᴀʀᴇ ᴘᴜᴛᴇᴀɪ sᴀ ɪɴᴄᴇᴘɪ ᴄᴜ „ᴛᴀᴛᴀʟ ɴᴏsᴛʀᴜ” ᴅᴇsɪ sɪɢᴜʀ ɴᴜ ᴀᴠᴇᴀ ᴄᴜᴍ sᴀ ᴛᴇ sᴀʟᴠᴇᴢᴇ.


Ca tot am vorbit mai sus de cina, pai ora de masa era ora sfanta. Atunci cand te striga la masa era mai ceva ca ratia de mancare la inchisoare, nimeni nu lipsea, oriunde erai, afara , in casa, la joaca, toti fugeau spre case cu promisiunea de a se revedea apoi bineinteles.


Cand erai strigat sa iesi la joaca, era un intreg proces de demarat, mai intai aveai o conversatie cu tipete la celalalt ca de cu telefonia mobila mai rar, tu de la etaj, el de la parter, peste gard, la geam, cum era, apoi urma induplecarea: „ᴘᴏᴛ sᴀ ɪᴇs sɪ ᴇᴜ ʟᴀ ᴊᴏᴀᴄᴀ ᴄᴜ x?” si explicatia in acelasi timp „ sᴛᴀᴍ ᴀɪᴄɪ ɪɴ ғᴀᴛᴀ ᴄᴀsᴇɪ/ʙʟᴏᴄᴜʟᴜɪ/ɢᴀʀᴅᴜʟᴜɪ, ᴠɪɴ sɪ ʏ,ᴢ,ᴡ”, iar raspunsul era „bine, dar sa nu vii pana tarziu, si sa nu trebuiasca sa vin eu dupa tine sa te caut, daca se intuneca sa vii acasa sau sa stai aici in fata portii sa te vad.”


Desigur ca machiajul era un subiect tabu, adultii cu adultii, iar copiii cu ale lor, dar nu ale adultilor. Se invata arta furtului de mic astfel incat, luai ce prindeai din truse sau din dulapuri cand nu erau atenti si le puneai pe toate pe tine, ca de timpul era pretios si nici tu nu aveai indemnarea necesara.

Tema iubitilor/iubitelor nu era abordata pe parcurs, iar pe atunci se numeau prieteni – prietenul meu/prietena mea, se impunea o regula simpla, pana la 18 ani singur/a. Dar pe asta cred ca toti am incalcat-o cu brio si intr-un fel sau altul cred ca se asteptau, in fond nu te pui cu iubirea adolescentina peste care ᴀɪ ᴛʀᴇᴄᴇ ᴍᴜɴᴛɪ sɪ ᴍᴀʀɪ sɪ ᴀɪ ʀᴀᴍᴀɴᴇ ɪɴ ғᴜɴᴅᴜʟ ɢᴏʟ…sa fim seriosi, este ceva pasager, mai pasager decat schimbarea anotimpurilor, si o stii de cand incepi, dar e frumos sa visezi si sa copilaresti, altfel unde ar fi distractia?!

Sunt atatea povesti pe care mi le-as putea aminti, dar ar fi greu sa le enumar pe toate aici, iar acum ma intreb generatia tanara cu ce se lauda? Cu ore intregi pierdute pe tehnologie, cu amintiri pe care doar statul pe scaun si lipirea mainii de telefon le evoca?

Copilaria noastra nu a fost atat de bogata nici tehnologic nici financiar , dar am invatat sa fim oameni si sa speram ca vom creste si noi altii pe acelasi principiu.

ɪᴀʀ ʟᴀ ғɪɴᴀʟ ᴜɴ ᴄᴀɴᴛᴇᴄᴇʟ ᴄᴜ ʟᴇᴀᴄ, sᴘᴇʀᴀᴍ, : „ғᴀ-ᴛᴇ ᴏᴍ, ғᴀ-ᴛᴇ ᴏᴍ, ᴀʀᴜɴᴄᴀ ɢᴀɴᴅᴜʟ ɴᴇᴄɪɴsᴛɪᴛ..”


OBSESII

𝘔-𝘢𝘮 𝘨𝘢𝘯𝘥𝘪𝘵 𝘮𝘦𝘳𝘦𝘶 𝘭𝘢 𝘤𝘦 𝘪𝘯𝘴𝘦𝘢𝘮𝘯𝘢 𝘤𝘶𝘷𝘢𝘯𝘵𝘶𝘭 „𝘪𝘶𝘣𝘪𝘳𝘦” , 𝘥𝘢𝘳 𝘤𝘳𝘦𝘥 𝘤𝘢 𝘦 𝘮𝘶𝘭𝘵 𝘱𝘳𝘦𝘢 𝘤𝘰𝘮𝘱𝘭𝘦𝘹 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘢 𝘧𝘪 𝘥𝘦𝘴𝘤𝘳𝘪𝘴 𝘴𝘢𝘶 𝘱𝘦𝘳𝘤𝘦𝘱𝘶𝘵 𝘥𝘦 𝘰𝘢𝘮𝘦𝘯𝘪. 𝘐𝘯𝘴𝘢 𝘴𝘵𝘪𝘶 𝘴𝘪𝘨𝘶𝘳 𝘤𝘦 𝘯𝘶 𝘦, 𝘪𝘢𝘳 𝘷𝘢𝘻𝘢𝘯𝘥 𝘨𝘰𝘭𝘶𝘳𝘪𝘭𝘦 𝘥𝘪𝘯 𝘱𝘢𝘩𝘢𝘳 𝘪𝘯𝘤𝘦𝘱𝘪 𝘴𝘢 𝘵𝘦 𝘪𝘯𝘥𝘳𝘦𝘱𝘵𝘪 𝘴𝘱𝘳𝘦 𝘴𝘦𝘮𝘯𝘪𝘧𝘪𝘤𝘢𝘵𝘪𝘢 𝘱𝘢𝘳𝘵𝘪𝘪 𝘱𝘭𝘪𝘯𝘦.

Unii au impresia ca iubirea inseamna dependenta, imposibilitatea de a te razbi singur, nevoia de a simti sprijinul cuiva, insa manipularea nu inseamna iubire. Faptul ca celalalt te tine incatusat si te face sa crezi ca tu nu poti exista fara persoana lui nu arata decat frica lui de a fi singur, fara tine, iar teama te face uneori sa realizezi lucruri nefiresti, lucruri pe care tu, daca ai fi in celalalt rol nu le-ai accepta.

Am intalnit deseori persoane care 𝘤𝘰𝘯𝘧𝘶𝘯𝘥𝘢𝘶 𝘱𝘰𝘴𝘦𝘴𝘪𝘷𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦𝘢 𝘴𝘪 𝘰𝘣𝘴𝘦𝘴𝘪𝘢 cu iubirea si actionau in consecinta. 𝘌 𝘰𝘢𝘳𝘦 𝘴𝘢𝘯𝘢𝘵𝘰𝘴 𝘴𝘢 𝘪𝘭 𝘢𝘮𝘢𝘨𝘪𝘮 𝘱𝘦 𝘤𝘦𝘭𝘢𝘭𝘢𝘭𝘵 𝘴𝘢𝘶 𝘱𝘦 𝘯𝘰𝘪 𝘪𝘯𝘴𝘪𝘯𝘦 𝘤𝘳𝘦𝘻𝘢𝘯𝘥 𝘤𝘢 𝘪𝘶𝘣𝘪𝘮?! 𝘋𝘢𝘳 𝘤𝘦 𝘪𝘶𝘣𝘪𝘮? O stare, o emotie, o amintire..lucruri pe care dorim sa le avem aproape chiar daca ele nu mai sunt la fel si ramanem sa ne consolam cu cele care deja s-au intamplat si cu forme de afectiune trecute.

Suntem diferiti, unici in modul nostru, astfel e normal ca formele iubirii si felul in care o vedem sunt infinite, insa nu inseamna ca sunt si reale. 𝘋𝘦 𝘤𝘦 𝘪𝘶𝘣𝘦𝘴𝘵𝘪? De frica solitara, din lipsa puterilor proprii de a-ti crea un drum, din amagire, din obisnuinta, din dorinta, din bunatate, din curtoazie sau pur si simplu pentru ca s-a intamplat. 𝘊𝘳𝘦𝘥 𝘤𝘢 𝘪𝘶𝘣𝘪𝘳𝘦𝘢 𝘳𝘦𝘢𝘭𝘢 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘤𝘦𝘢 𝘭𝘢 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘯𝘶 𝘢𝘪 𝘳𝘢𝘴𝘱𝘶𝘯𝘴, cea pe care nu o poti explica in cuvinte pentru ca nu exista astfel de argumente care sa poata contura sentimentele, cea pe care fara doar si poate o simti.

Trebuie sa iesim din monotonie si din 𝘤𝘰𝘯𝘧𝘰𝘳𝘵𝘶𝘭 𝘥𝘦 𝘢 𝘧𝘪 𝘭𝘢𝘯𝘨𝘢 𝘰𝘢𝘮𝘦𝘯𝘪 𝘥𝘰𝘢𝘳 𝘱𝘦𝘯𝘵𝘳𝘶 𝘢 𝘢𝘷𝘦𝘢 𝘱𝘦 „𝘤𝘪𝘯𝘦𝘷𝘢” 𝘢𝘱𝘳𝘰𝘢𝘱𝘦, sa riscam,  sa ne pierdem si sa ne redescoperim. De fiecare data cand am pierdut pe cineva, am castigat atatea momente frumoase si oameni pretiosi in viata mea, 𝘢𝘮 𝘤𝘳𝘦𝘴𝘤𝘶𝘵, 𝘢𝘮 𝘪𝘯𝘷𝘢𝘵𝘢𝘵 𝘤𝘪𝘯𝘦 𝘴𝘶𝘯𝘵 𝘴𝘪 𝘤𝘦 𝘪𝘮𝘪 𝘥𝘰𝘳𝘦𝘴𝘤.

𝘚𝘱𝘶𝘯𝘦-𝘮𝘪 𝘥𝘢𝘤𝘢 𝘵𝘶 𝘵𝘦 𝘪𝘶𝘣𝘦𝘴𝘵𝘪 𝘪𝘯𝘥𝘦𝘢𝘫𝘶𝘯𝘴 𝘪𝘯𝘤𝘢𝘵 𝘴𝘢 𝘷𝘦𝘻𝘪 𝘱𝘦 𝘤𝘪𝘯𝘦 𝘴𝘢𝘶 𝘤𝘦 𝘪𝘶𝘣𝘦𝘴𝘵𝘪.

Pana acum nu stim daca exista viata dupa moarte, deci de ce ti-ai irosi momentele langa oameni care te izbesc te zid si care vor sa te transforme in papusi pentru a-ti trage sforile?! Ar trebui sa ai un moment de sinceritate cu tine, sa accepti daca iubirea este reala sau nu, iar in cazul in care raspunsul este cel din urma sa incepi sa te iubesti pe tine si sa pleci in cautarea celei reale pentru ca 𝘵𝘶 𝘦𝘴𝘵𝘪 𝘴𝘪𝘯𝘨𝘶𝘳𝘶𝘭 𝘰𝘮 𝘥𝘪𝘯 𝘷𝘪𝘢𝘵𝘢 𝘵𝘢 𝘱𝘦 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘯𝘶 𝘪𝘭 𝘱𝘰𝘵𝘪 𝘱𝘪𝘦𝘳𝘥𝘦.