VORBE PE DINAUNTRU

27 noiembrie 2020.Timp de lectură 2 minute.

𝕀ℕ𝕊𝕀𝔻𝔼 𝕆𝕌𝕋 𝕃𝔼𝕋𝕋𝔼ℝ

Iarta-ma pentru ca vazul si auzul mi-au fost zdruncinate.
Iarta-ma pentru ca nu am stiut sa te protejez.
Iarta-ma pentru ca nu ti-am spus sa te opresti cand bateai la usa haosului.
Iarta-ma pentru ca am fost prea egoista si nu m-am gandit la tine apoi.
Iarta-ma pentru ca te-am vandut pe iluzii si sentimente vagi.
Iarta-ma pentru ca te-am lasat in voia drumului si incet te-am ratacit.
Iarta-ma pentru ca nu mai vorbim aceeasi limba si mi-e greu sa te mai inteleg.
Iarta-ma pentru ca am lasat un moment de ratacire sa te destrame.
Iarta-ma pentru ca te-am inlaturat si mi-e greu sa te aduc inapoi.
Iarta-ma pentru ca am incercat sa te distrug chiar eu si sa te aduc in uitare.
Iarta-ma pentru ca am crezut ca e prea tarziu.
Iarta-ma pentru ca am fost convinsa ca nu te merit si ca nu are rost sa te astept.
Iarta-ma pentru ca te-am tarat in mijlocul razboiului si te-am pus fundament al greselii mele.
Iarta-ma pentru ca am incercat sa lupt cu tine.
Iarta-ma pentru ca te-am tinut in gloantele confuziei si nu am vrut sa-ti dau drumul.
Iarta-ma pentru ca te-am lasat sa te sfasie cu dintii si sa te sparga in bucatele mici.
Iarta-ma pentru ca nu mi-am dat seama cat ai vrut sa fii de partea mea si a lor.
Iarta-ma pentru ca te-am lasat sa fii arbitru intr-un meci pe care nu il puteam castiga .
Iarta-ma pentru ca te-am folosit atunci cand imi aduceai zambet si bucurie.
Iarta-ma pentru ca nu am stiut sa ma opresc inainte sa-ti fac rau.
Iarta-ma pentru ca am vrut ceva ce tu stiai ca nu poti avea.
Iarta-ma pentru ca acum, pentru tine, ma opresc.
Iarta-ma si iarta-te.

Hollywood

9 mai 2020.Timp de lectură 3 minute.

𝔖𝔱𝔦𝔦 𝔪𝔬𝔪𝔢𝔫𝔱𝔲𝔩 𝔞𝔠𝔢𝔩𝔞 𝔠𝔞𝔫𝔡 𝔱𝔢 𝔲𝔦𝔱𝔞𝔦 𝔭𝔢 𝔪𝔞𝔯𝔦𝔩𝔢 𝔢𝔠𝔯𝔞𝔫𝔢 𝔰𝔦 𝔦𝔱𝔦 𝔳𝔢𝔡𝔢𝔞𝔦 𝔳𝔦𝔰𝔲𝔩 𝔱𝔯𝔞𝔫𝔰𝔭𝔲𝔰 𝔦𝔫 𝔣𝔞𝔱𝔞 𝔬𝔠𝔥𝔦𝔩𝔬𝔯 ? 𝔗𝔢 𝔭𝔲𝔱𝔢𝔞𝔦 𝔦𝔪𝔞𝔤𝔦𝔫𝔞 𝔦𝔫 𝔩𝔬𝔠𝔲𝔩 𝔞𝔠𝔱𝔬𝔯𝔦𝔩𝔬𝔯, 𝔰𝔦𝔪𝔱𝔢𝔞𝔦 𝔢𝔪𝔬𝔱𝔦𝔞 𝔰𝔦 𝔬 𝔱𝔯𝔞𝔦𝔞𝔦 𝔡𝔢 𝔭𝔞𝔯𝔠𝔞 𝔱𝔦 𝔰𝔢 𝔦𝔫𝔱𝔞𝔪𝔭𝔩𝔞 𝔱𝔦𝔢.. 𝔖𝔦 𝔱𝔬𝔱𝔲𝔰𝔦 𝔠𝔢 𝔱𝔢-𝔞 𝔬𝔭𝔯𝔦𝔱 𝔰𝔞 𝔞𝔧𝔲𝔫𝔤𝔦 𝔭𝔢 𝔢𝔠𝔯𝔞𝔫 ?

Cand eram copii ne imaginam ca 𝔫𝔦𝔪𝔦𝔠 𝔫𝔲 𝔫𝔢 𝔭𝔬𝔞𝔱𝔢 𝔬𝔭𝔯𝔦 , aveam aspiratii considerate puerile in societate si totusi eram fericiti visandu-le. Crescand, am izolat pasiunile si am devenit roboti intr-o monotonie sociala. Si pentu ce ? Pentru o independenta pe care nu o vom avea niciodata, pentru o libertate de fatada…pentru ca sa fim sinceri, 𝔫𝔢 𝔷𝔟𝔞𝔱𝔢𝔪 𝔦𝔫 𝔳𝔦𝔞𝔱𝔞 𝔭𝔢𝔫𝔱𝔯𝔲 𝔞 𝔠𝔞𝔰𝔱𝔦𝔤𝔞 𝔩𝔦𝔟𝔢𝔯𝔱𝔞𝔱𝔢 𝔰𝔦 𝔫𝔢 𝔡𝔲𝔠𝔢𝔪 𝔢𝔵𝔞𝔠𝔱 𝔠𝔲𝔪 𝔞𝔪 𝔳𝔢𝔫𝔦𝔱 𝔭𝔢 𝔩𝔲𝔪𝔢 : 𝔣𝔞𝔯𝔞 𝔫𝔦𝔪𝔦𝔠, 𝔡𝔬𝔞𝔯 𝔠𝔲 𝔞𝔪𝔦𝔫𝔱𝔦𝔯𝔦, 𝔢𝔵𝔭𝔢𝔯𝔦𝔢𝔫𝔱𝔢 𝔰𝔦 𝔢𝔪𝔬𝔱𝔦𝔦.

Am vazut zilele acestea un serial numit „Hollywood”, despre un grup de tineri care vor sa isi schimbe vietile si dau peste cap orasul care serveste drept titlu. Vazand scenele, mi-am adus aminte de cateva referinte istorice care chiar au schimbat lumea: ℜ𝔞𝔷𝔟𝔬𝔦𝔲𝔩 𝔠𝔦𝔳𝔦𝔩 𝔞𝔪𝔢𝔯𝔦𝔠𝔞𝔫, aici vorbim de sclavia oamenilor de culoare si despre Lincoln care a reusit sa le ofere viata acelor oameni, 𝔇𝔢𝔠𝔩𝔞𝔯𝔞𝔱𝔦𝔞 𝔲𝔫𝔦𝔳𝔢𝔯𝔰𝔞𝔩𝔞 𝔞 𝔡𝔯𝔢𝔭𝔱𝔲𝔯𝔦𝔩𝔬𝔯 𝔬𝔪𝔲𝔩𝔲𝔦, unde ne aducem aminte de Eleanor Roosevelt si altii care sustineau justitia si egalitatea fara discriminare, despre 𝔯𝔢𝔩𝔞𝔱𝔦𝔦𝔩𝔢 𝔦𝔫𝔱𝔯𝔢 𝔞𝔠𝔢𝔩𝔢𝔞𝔰𝔦 𝔰𝔢𝔵𝔢, subiect controversat inca din trecut si pana astazi sau uite un exemplu mai comun care ne priveste: ℜ𝔢𝔳𝔬𝔩𝔲𝔱𝔦𝔞 𝔯𝔬𝔪𝔞𝔫𝔞 𝔡𝔦𝔫 89′ cand oamenii au iesit de sub control si dictatura si au simtit ca traiesc pentru prima oara.

Oamenii in acele perioade din trecut se ascundeau din majoritatea punctelor de vedere, plusa doar aparenta; stii, erau exact ca acele bibelouri de vitrina, frumoase, dar pustii pe dinauntru. Nu puteau fi ei insisi, nu puteau iubi pe cine voiau si nu puteau face lucrurile pe care si le doreau. Si ar urma intrebarea: de ce? 𝔉𝔦𝔢𝔠𝔞𝔯𝔢 𝔢 𝔩𝔦𝔟𝔢𝔯 𝔰𝔞 𝔞𝔩𝔢𝔞𝔤𝔞 𝔠𝔢 𝔣𝔞𝔠𝔢 𝔠𝔲 𝔳𝔦𝔞𝔱𝔞 𝔩𝔲𝔦. Da, insa oamenii nu functionau asa in acea perioada, sa spunem ca daca acum ni se pare ca inca mai exista oameni limitati in orizontul gandirii, atunci nu exista acest termen de limita, pentru ca asa functiona „normalitatea” impusa de societate. Oamenii traiau in frica si nu aveau voie sa iasa din regulile acelea nescrise despre care am mai mentionat. Insa se spune ca am evoluat, ca traim in secolul 21, si totusi ce s-a schimbat? Doar cateva enunturi pe o hartie veche de birou…Oamenii inca nu pot accepta ca in univers exista si persoane diferite fata de ei; ei bine! natura umana este una egoista, egocentrista mai degraba, fiecare dintre noi credem ca avem dreptate, ca noi stim cel mai bine si ca felul nostru de a face lucrurile este cel corect. 𝔇𝔞𝔠𝔞 𝔞𝔪 𝔣𝔦 𝔭𝔯𝔢𝔤𝔞𝔱𝔦𝔱𝔦 𝔰𝔞 𝔞𝔠𝔠𝔢𝔭𝔱𝔞𝔪 𝔠𝔞 𝔭𝔲𝔱𝔢𝔪 𝔤𝔯𝔢𝔰𝔦𝔱, caci tocmai suntem oameni, nu roboti si avem defecte, poate am realiza ca acestea din urma nu ne starpesc calitatea ci o fundamentalizeaza, si asta 𝔫𝔢 𝔣𝔞𝔠𝔢 𝔲𝔪𝔞𝔫𝔦.

𝔇𝔢 𝔞𝔩𝔱𝔣𝔢𝔩 𝔰𝔢 𝔰𝔭𝔲𝔫𝔢 𝔠𝔞 𝔞𝔱𝔲𝔫𝔠𝔦 𝔠𝔞𝔫𝔡 𝔪𝔲𝔫𝔠𝔢𝔰𝔱𝔦 𝔣𝔞𝔠𝔞𝔫𝔡 𝔠𝔢𝔢𝔞 𝔠𝔢 𝔦𝔱𝔦 𝔭𝔩𝔞𝔠𝔢 𝔡𝔢 𝔣𝔞𝔭𝔱 𝔫𝔲 𝔪𝔲𝔫𝔠𝔢𝔰𝔱𝔦 𝔫𝔦𝔠𝔦 𝔪𝔞𝔠𝔞𝔯 𝔬 𝔰𝔢𝔠𝔲𝔫𝔡𝔞. Daca toti acesti oameni au reusit sa schimbe ceva in istorie, noi de ce nu am face-o? Si crede-ma ca nu au reusit din prima, au pierdut multe lupte pana au reusit sa faca o diferenta. In schimb, noi care suntem in prezent si momentan traim cea mai evoluata viata in atatea moduri, ne innabusim visurile si dorintele fara sa incercam. Daca toti acei oameni ar fi renuntat, cum crezi ca ar fi aratat astazi lumea noastra?

𝔗𝔲 𝔠𝔢 𝔳𝔯𝔢𝔦 𝔰𝔞 𝔣𝔞𝔠𝔦 𝔭𝔢𝔫𝔱𝔯𝔲 𝔳𝔦𝔰𝔲𝔩 𝔱𝔞𝔲? 𝔙𝔯𝔢𝔦 𝔰𝔞-𝔩 𝔯𝔢𝔭𝔢𝔱𝔦 𝔦𝔫 𝔪𝔦𝔫𝔱𝔢 𝔠𝔞 𝔭𝔢 𝔬 𝔟𝔞𝔫𝔡𝔞 𝔰𝔱𝔯𝔦𝔠𝔞𝔱𝔞 𝔰𝔞𝔲 𝔰𝔞 𝔦𝔩 𝔢𝔠𝔯𝔞𝔫𝔦𝔷𝔢𝔷𝔦 𝔣𝔦𝔦𝔫𝔡 𝔯𝔢𝔤𝔦𝔷𝔬𝔯𝔲𝔩 𝔞 𝔠𝔢𝔢𝔞 𝔠𝔢 𝔞𝔦 𝔣𝔬𝔰𝔱 𝔰𝔭𝔢𝔠𝔱𝔞𝔱𝔬𝔯 𝔭𝔯𝔢𝔞 𝔪𝔲𝔩𝔱 𝔱𝔦𝔪𝔭?!

„Daca si-o cere, si-o merita !”

6 mai 2020.Timp de lectură 4 minute.

Cum traim in era digitala, avem acces la foarte multe. Mai ales ca poti avea o vedere ampla pe retelele de socializare. Nu de mult am vazut o postare video cu o domnisoara care povestea o intamplare… sa-i spunem negativa. Fata era afectata, speriata, abia isi tragea suflul si totusi avea curajul sa vorbeasca despre asta.

Astfel ca sa scurtam cuvintele de legatura am sa va zic direct : vorbea despre cum a fost abuzata pe strada, de un grup de indivizi, in timp ce isi facea norma de miscare, mai precis iesise la alergat. Faptul ca acest lucru s-a intamplat nu a fost ce m-a socat cel mai tare, pentru ca din pacate sunt foarte multe cazuri de acest gen in intreaga lume, insa reactia oamenilor la cele povestite de ea… a fost una denaturata.

Oamenii blamau masa sexului frumos ca fiind vinovata pe baza sistemul judiciar imaginar pe care sunt convinsa ca deja il stiti : „Daca si-o cere ! Si-o merita!”. La auzirea acestei sintagme am avut impresia ca ne-am intors in era pesterii, stiti acele animatii cu Caveman, unde barbatul imbracat cu o bucata de material animal print mergea cu bucata de hamon pe spate ? cam asa ceva… Mi se parea o gandire antica, ideile si argumentele mi se facusera roller-coaster in minte si nu stiam de unde sa incep. Am incercat sa ma linistesc si mi-am dat seama ca ar trebui sa mergem spre inceputuri, un fel de Adam si Eva, in fond se spune ca ei umblau aproape goi, deci ar fi un punct bun de pornire. Astfel am conceput ipoteza, daca femeia sau barbatul ar sta goi in fata ta,cine ti-ar da tie vreun drept sa–i abuzezi in orice fel ?..NIMENI ! Exista multe tipuri de abuz, de la emotional, la moral, fizic, psihic si poate mai mult de atat, dar orice actiune fara acordul celuilalt si care ii implica pe amandoi (sau pe mai multi) poate fi considerata abuz, sinonim cu ilegalitate. Este ca si cum ai impusca pe unul pe strada, iar la intrebarea de ce ai facut asta, ai raspunde « pai daca si-a cerut-o ! », raspuns care nu numai ca nu poate justifica niciodata nicio fapta, dar care nu are nici logica si nici urma de umanitate. De ce ne place sa ne jucam de-a creatorii ? Cum poti judeca tu cine si ce merita, de parca tu ai creat viata..

Stiu ca exista frustari si razbunare, stari pe care oamenii le exercita in acest mod, dar indiferent cine este persoana si indiferent de ocupatie nimeni si nimic nu iti da dreptul sa ii faci rau, Daca ti s-ar intampla tie ? Copilului tau ? Sau poate mamei, surorii tale ? Ai spune ca si-a cerut-o?

*Nota abuz = exces, exagerare, necumpătare, ilegalitate, injustiție, abatere, încălcare a legii.

ONLINE, dar On-the-right-line

4 mai 2020.Timp de lectură 3 minute.

ᴀtunci cand vorbim de online ne inchipuim o lume virtuala, ceva intangibil in concret care nu ne poate afecta, un loc in care te poti ascunde, insa, eu consider online-ul ca fiind ʀᴇᴀʟɪᴛᴀᴛᴇᴀ ᴅɪɴᴛʀ-ᴏ ᴀʟᴛᴀ ᴘᴇʀsᴘᴇᴄᴛɪᴠᴀ si sunt sigura ca influenteaza intr-o masura destul de mare, cel putin in zilele noastre.

Desi nu realizam in mod direct, online-ul ne afecteaza foarte mult moral si emotional atunci cand nu este controlat. De ce spun ca este o realitate dintr-o alta perspectiva? Pentru ca ᴛɪᴘᴀʀᴇʟᴇ ᴜᴍᴀɴᴇ sᴇ ʀᴇɢᴀsᴇsᴄ ɪɴᴅɪғᴇʀᴇɴᴛ ᴅᴇ ʟᴏᴄᴜʟ ɪɴ ᴄᴀʀᴇ sᴇ ᴀғʟᴀ, si anume in viata de zi cu zi sau in mediul virtual, astfel incat asa cum zilnic iti poti da seama de natura omului asa o poti face si prin intermediul ecranului, in fond acesta iti prezinta tie, urmaritorului, o parte din el.

ᴛɪɴᴇ ᴅᴇ ᴛɪɴᴇ sᴀ sᴛᴀʙɪʟᴇsᴛɪ ᴄᴇ ғᴇʟ ᴅᴇ ᴏᴍ ᴠʀᴇɪ sᴀ ғɪɪ, ᴅᴇᴄɪ ᴘʀɪɴ ᴜʀᴍᴀʀᴇ, ᴄᴇ ғᴇʟ ᴅᴇ ᴘᴇʀsᴏᴀɴᴇ ᴠʀᴇɪ sᴀ ᴜʀᴍᴀʀᴇsᴛɪ. ᴛɪɴᴀɴᴅ ᴄᴏɴᴛ ᴄᴀ ᴀᴄᴇʟᴇ ᴘᴇʀsᴏᴀɴᴇ sᴇʀᴠᴇsᴄ ᴄᴀ ғᴀᴄᴛᴏʀ ɪɴ ᴅᴇᴢᴠᴏʟᴛᴀʀᴇᴀ ᴛᴀ.

ᴏɴʟɪɴᴇ-ᴜʟ ᴇsᴛᴇ ᴏ ᴀғᴀᴄᴇʀᴇ ᴄᴀʀᴇ ᴠɪɴᴅᴇ, ɪᴀʀ ᴛᴜ ᴇsᴛɪ ᴄᴜᴍᴘᴀʀᴀᴛᴏʀᴜʟ, exact ca atunci cand intri intr-un magazin si cauti un anumit produs, gasesti acel produs la diferite brand-uri, cu costuri, cantitati si calitati diferite. De ce oare pentru un simplu produs putem citi eticheta, iar fata de cei pe care ii vedem in online ramanem amutiti de aparenta si uitam sa intoarcem lucrurile pe toate partile? Daca v-ati imaginat ipoteza inlocuind oamenii cu un produs cred ca v-ati dat seama ca este destul de ironic sa sᴛᴀɪ ᴜɪᴛᴀɴᴅᴜ-ᴛᴇ ᴄᴀ « ᴍᴀᴛᴀ ɪɴ ᴄᴀʟᴇɴᴅᴀʀ », sᴜʀᴘʀɪɴs, ᴄᴀᴛʀᴇ ᴜɴ ᴀᴍʙᴀʟᴀᴊ.

De ce sa nu privim lucrurile din aceeasi perspectiva ? Sunt oameni care au ce spune si oamenii care nu stiu ce spun, deci prin urmare nici nu au de la ce porni conversatia, pentru ca nimic nu incepe de la o premisa falsa decat o minciuna. In schimb noi suntem cei care ii umplem de « vedetisme » peste noapte si pentru ca omul cand se vede in varful piramidei se schimba sau isi arata adevarata fata, la un asemenea impact, ei, din cauza socului si a starii de disperare, ᴄʀᴇᴇᴀᴢᴀ ᴘʀᴇᴍɪsᴇ ғᴀʟsᴇ tocmai pentru a ramane in varf, indiferent de consecintele asupra celorlalti, caci pentru ei scopul scuza mijloacele, iar scopul lor este de a face bani.

Urmaresc si eu oameni din online, sunt persoane educate, persoane care au muncit si inca o fac pentru a urma traseul pe care si-l doresc… oameni inteligenti din diferite puncte de vedere, care nu numai ca au ceva de zis, ei bine ᴀᴄᴇʟ ᴄᴇᴠᴀ ᴘᴇ ᴄᴀʀᴇ ɪʟ ᴢɪᴄ ᴇsᴛᴇ ᴀʀɢᴜᴍᴇɴᴛᴀᴛ , ʟᴏɢɪᴄ, ᴄᴏɴᴄʀᴇᴛ sɪ ᴇxᴘᴇʀɪᴍᴇɴᴛᴀᴛ ᴅᴇ ᴇɪ. Sunt persoane care si-au creat viata intr-un mod pozitiv si care la randul lor ii incurajeaza prin sfaturi si experiente pe cei care au creier sa asculte, ca de auzit, majoritatea avem functia aceasta biologica dar nu putem spune ca o folosim. Sunt oameni ancorati in realitate, fara contestare.

sᴘᴜɴᴇ-ᴍɪ ᴄᴜ ᴄɪɴᴇ sᴛᴀɪ, ᴄᴀ sᴀ-ᴛɪ sᴘᴜɴ ᴄɪɴᴇ ᴇsᴛɪ, ᴄᴏʀᴇᴄᴛ ?! ᴛᴜ ᴄᴇ ғᴇʟ ᴅᴇ ᴏᴍ ᴠʀᴇɪ sᴀ ғɪɪ ? ᴄᴇ ғᴇʟ ᴅᴇ ᴇxᴘᴇʀɪᴇɴᴛᴇ ᴠʀᴇɪ sᴀ ᴘʀɪᴠᴇsᴛɪ ?

Anul Corona – 24.04.2020

24 aprilie 2020.Timp de lectură 2 minute.

Ⓒⓞⓣⓘⓓⓘⓐⓝ

Am ajuns in momentul in care viata ni s-a schimbat radical sau partial in functie de cazul fiecaruia, dar fara doar si poate nimic nu mai este la fel. Schimbarea nu poate fi descrisa ca fiind buna/rea ci depinde de cel caruia i se intampla, astfel ea poate fi 𝘣𝘦𝘯𝘦𝘧𝘪𝘤𝘢 𝘴𝘢𝘶 𝘯𝘶.

Vazand cum lucrurile se desfasoara, simt ca suntem inconjurati de confuzie si de un val de ceata pe care societatea incearca sa ni-l insufle. Ei zic ca ne protejeaza daca ne dau raspunsuri pe jumatate, dar nu sunt de acord, consider ca 𝘢𝘥𝘦𝘷𝘢𝘳𝘶𝘭 𝘵𝘰𝘵𝘢𝘭 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘤𝘦𝘢 𝘮𝘢𝘪 𝘣𝘶𝘯𝘢 𝘴𝘰𝘭𝘶𝘵𝘪𝘦 pentru a ne putea adapta, pentru a stii cu ce avem de a face si cum sa-i facem fata, in fond oamenii de rand reprezinta populatia nu puterile politice sau de orice alt tip. 𝘐𝘯𝘴𝘢 𝘥𝘪𝘯 𝘱𝘢𝘤𝘢𝘵𝘦 𝘥𝘦 𝘢𝘴𝘵𝘢 𝘴𝘦 𝘯𝘶𝘮𝘦𝘴𝘤 „𝘱𝘶𝘵𝘦𝘳𝘪”…

Stiu ca sunt un numar mare de oameni care au ramas fara locuri de munca si care se zbat in fiecare zi pentru a reintoarce situatia sau pentru a intra in 𝘢𝘤𝘦𝘢𝘴𝘵𝘢 „𝘯𝘰𝘳𝘮𝘢𝘭𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦” 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘦𝘳𝘢 𝘪𝘯𝘢𝘪𝘯𝘵𝘦 𝘱𝘳𝘦𝘻𝘦𝘯𝘵𝘢𝘵𝘢. Cunosc furia, frustrarea, sentimentul de inutilitate, de dezamagire, panica…deoarece restabilirea unor aspecte din viata noastra pare usor departe de aceste zile. Le cunosc si le traiesc pentru ca si eu fac parte din acea cifra agravanta care descrie numarul oamenilor fara locuri de munca/ in somaj, asteptand o actiune din partea statului si a angajatorului.

De aceea, am inceput sa scriu in vazul tuturor, o faceam si inainte dar nu public, simteam ca pot sa ma descarc de diferite evenimente negative din viata, ca lucrurile iti dau o alta perspectiva atunci cand le pui pe hartie, 𝘤𝘢 𝘱𝘢𝘯𝘢 𝘴𝘪 𝘴𝘰𝘭𝘶𝘵𝘪𝘢 𝘴𝘢𝘶 𝘥𝘳𝘶𝘮𝘶𝘭 𝘴𝘱𝘳𝘦 𝘤𝘢𝘳𝘦 𝘢𝘳 𝘵𝘳𝘦𝘣𝘶𝘪 𝘴𝘢 𝘵𝘦 𝘪𝘯𝘥𝘳𝘦𝘱𝘵𝘪 𝘱𝘢𝘳 𝘮𝘢𝘪 𝘤𝘭𝘢𝘳𝘦.

Oamenii sunt creativi, in varii domenii, cred ca putem profita de aceasta situatie si sa realizam ceva, poate nu va fi aceeasi stare de desfasurare precum cea de dinainte, dar va fi una noua, speram ca mai buna.

Astfel sfatul meu este 𝘴𝘢 𝘵𝘳𝘢𝘨𝘪 𝘢𝘦𝘳 𝘪𝘯 𝘱𝘪𝘦𝘱𝘵, 𝘴𝘢 𝘪𝘵𝘪 𝘭𝘪𝘯𝘪𝘴𝘵𝘦𝘴𝘵𝘪 𝘮𝘪𝘯𝘵𝘦𝘢 𝘴𝘪 𝘴𝘢 𝘪𝘯𝘤𝘦𝘳𝘤𝘪 𝘴𝘢 𝘱𝘶𝘪 𝘤𝘭𝘢𝘳𝘪𝘵𝘢𝘵𝘦 𝘪𝘯 𝘭𝘶𝘤𝘳𝘶𝘳𝘪, nu consider ca acesta este sfarsitul lucrurilor, poate fi inceputul lor, dar asta tine de ceea ce vei decide tu.

Reclame

Ce fel de oameni suntem?

21 aprilie 2020.Timp de lectură 3 minute.

𝘚𝘶𝘱𝘳𝘦𝘮𝘢 𝘪𝘯𝘵𝘦𝘭𝘦𝘱𝘤𝘪𝘶𝘯𝘦 𝘦𝘴𝘵𝘦 𝘥𝘦 𝘢 𝘥𝘪𝘴𝘵𝘪𝘯𝘨𝘦 𝘣𝘪𝘯𝘦𝘭𝘦 𝘥𝘦 𝘳𝘢𝘶.
Socrate

De mici, crestem cu ideea ca trebuie sa distingem intre ce e bine si ce e rau dar ajungand la maturitate ne dam seama ca nu putem controla situatia; uneori nu ne putem lupta cu noi insine, ce sa mai vorbim de ceilalti. Se spune insa ca 𝓇𝒶𝓈𝓅𝓊𝓃𝓈𝓊𝓇𝒾𝓁𝑒 𝒶𝓅𝒶𝓇 𝓅𝓊𝓃𝒶𝓃𝒹 𝒾𝓃𝓉𝓇𝑒𝒷𝒶𝓇𝒾𝓁𝑒 𝓅𝑜𝓉𝓇𝒾𝓋𝒾𝓉𝑒.

Treceam prin varii experiente si pentru ca implicarea si curiozitatea roiau tot timpul sub forma unei intrebari, ma apasa de ce 𝓇𝒶𝓊𝓉𝒶𝓉𝑒𝒶 oamenilor creste pe zi ce trece. Am aflat ca pentru unii era o 𝓂𝒶𝓈𝒸𝒶 𝒹𝑒 𝒶𝓅𝒶𝓇𝒶𝓇𝑒, o carja, prin care faceau fata situatiilor dificile din viata lor, altii in schimb mergeau pe sintagma „𝑜𝒸𝒽𝒾 𝓅𝑒𝓃𝓉𝓇𝓊 𝑜𝒸𝒽𝒾 𝓈𝒾 𝒹𝒾𝓃𝓉𝑒 𝓅𝑒𝓃𝓉𝓇𝓊 𝒹𝒾𝓃𝓉𝑒” ca razbunarea stiti a cui arma e, iar cei ramasi se incadrau in categoria „𝒻𝒶𝓇𝒶 𝒸𝑜𝓃𝓉𝓊𝓇”; cei ce voiau sa se denigreze pe sine, sa arunce tot ce reprezinta ei la gunoi pe baza neimpinirilor din toate punctele de vedere. Voiau, voiau si voiau dar nici ei nu stiau ce anume. Legat de asta, imi amintesc ca cineva mi-a spus la un moment dat ca oamenii vor spectacol…scandal, cuvinte intr-un fel opuse in sensul uzual al societatii, m-a mirat insa ca avea dreptate, in fond si ea era una dintre ei (facea parte din categoria celor fara contur), traia pe baza emotiilor celor din jur. Se bucura si se hranea cu acele „𝓈𝓅𝑒𝒸𝓉𝒶𝒸𝑜𝓁𝑒”, era normal ca pentru ea acest stil de viata sa fie vizibil, iar pentru mine nu.

Desi am roit in preajma unor oameni cu tipare diferite, nu cred ca am gasit nici acum raspunsul potrivit, dar am reusit sa-mi pun din ce in ce mai multe intrebari, lucru care ma convinge ca sunt pe drumul cel bun. Indiferent de intamplare nu am vrut niciodata sa renunt la 𝒷𝓊𝓃𝒶𝓉𝒶𝓉𝑒, pentru ca este o calitate definitorie in ceea ce ma priveste, si pana la urma cu ce m-ar ajuta pe mine ca om daca as face rau altcuiva?!.. 𝒸𝓊 𝓃𝒾𝓂𝒾𝒸 𝓈𝒶𝓊 𝒸𝓊 𝒸𝑒𝓋𝒶 𝓇𝒶𝓊, in cel mai rau caz cum s-ar spune.

Nu consider ca oamenii sunt la baza rai sau buni, dar stiu ca putem alege ce sa fim si ce sa facem in viata, iar daca anumite situatii negative din viata ta te aduc in pragul rautatii incearca sa-ti imaginezi viata ta pe drumul acela: cum ar fi?, pentru ca o data ce ai intrat in hora trebuie sa joci. 𝒜𝓇 𝒻𝒾 𝑜𝒶𝓇𝑒 𝓋𝒾𝒶𝓉𝒶 𝓅𝑒 𝒸𝒶𝓇𝑒 𝓉𝒾-𝑜 𝒹𝑜𝓇𝑒𝒶𝒾, 𝑜 𝒶𝓈𝓉𝑒𝓅𝓉𝒶𝒾 𝓈𝒶𝓊 𝒸𝑒𝒶 𝒸𝒶𝓇𝑒 𝓉𝒾-𝒶𝓇 𝓅𝓁𝒶𝒸𝑒𝒶? Ar fi oare viata ta sau ar fi o intreaga dedicare asupra vietii celorlalti?

Depinde de tine cine alegi sa fii si felul in care vrei sa traiesti. Noi suntem muritori, efemeri, timpul nu trece, asa cum ne place sa spunem, ci noi trecem prin timp.𝒟𝒶𝒸𝒶 𝒶𝒾 𝒶𝓋𝑒𝒶 𝒶𝒸𝑒𝓁 𝒻𝓁𝒶𝓈𝒽𝒷𝒶𝒸𝓀 𝒹𝑒𝓇𝓊𝓁𝒶𝓃𝒹𝓊-𝓈𝑒 𝓉𝓇𝒶𝓃𝓈𝒶𝓃𝓉 𝒾𝓃 𝒻𝒶𝓉𝒶 𝑜𝒸𝒽𝒾𝓁𝑜𝓇, 𝓁𝒶 𝒻𝒾𝓃𝒶𝓁 𝒹𝑒 𝓋𝒾𝒶𝓉𝒶, 𝒶𝒾 𝒻𝒾 𝓂𝓊𝓁𝓉𝓊𝓂𝒾𝓉 𝒹𝑒 𝑒𝓁?

Reclame