𝔖𝔱𝔦𝔦 𝔪𝔬𝔪𝔢𝔫𝔱𝔲𝔩 𝔞𝔠𝔢𝔩𝔞 𝔠𝔞𝔫𝔡 𝔱𝔢 𝔲𝔦𝔱𝔞𝔦 𝔭𝔢 𝔪𝔞𝔯𝔦𝔩𝔢 𝔢𝔠𝔯𝔞𝔫𝔢 𝔰𝔦 𝔦𝔱𝔦 𝔳𝔢𝔡𝔢𝔞𝔦 𝔳𝔦𝔰𝔲𝔩 𝔱𝔯𝔞𝔫𝔰𝔭𝔲𝔰 𝔦𝔫 𝔣𝔞𝔱𝔞 𝔬𝔠𝔥𝔦𝔩𝔬𝔯 ? 𝔗𝔢 𝔭𝔲𝔱𝔢𝔞𝔦 𝔦𝔪𝔞𝔤𝔦𝔫𝔞 𝔦𝔫 𝔩𝔬𝔠𝔲𝔩 𝔞𝔠𝔱𝔬𝔯𝔦𝔩𝔬𝔯, 𝔰𝔦𝔪𝔱𝔢𝔞𝔦 𝔢𝔪𝔬𝔱𝔦𝔞 𝔰𝔦 𝔬 𝔱𝔯𝔞𝔦𝔞𝔦 𝔡𝔢 𝔭𝔞𝔯𝔠𝔞 𝔱𝔦 𝔰𝔢 𝔦𝔫𝔱𝔞𝔪𝔭𝔩𝔞 𝔱𝔦𝔢.. 𝔖𝔦 𝔱𝔬𝔱𝔲𝔰𝔦 𝔠𝔢 𝔱𝔢-𝔞 𝔬𝔭𝔯𝔦𝔱 𝔰𝔞 𝔞𝔧𝔲𝔫𝔤𝔦 𝔭𝔢 𝔢𝔠𝔯𝔞𝔫 ?

Cand eram copii ne imaginam ca 𝔫𝔦𝔪𝔦𝔠 𝔫𝔲 𝔫𝔢 𝔭𝔬𝔞𝔱𝔢 𝔬𝔭𝔯𝔦 , aveam aspiratii considerate puerile in societate si totusi eram fericiti visandu-le. Crescand, am izolat pasiunile si am devenit roboti intr-o monotonie sociala. Si pentu ce ? Pentru o independenta pe care nu o vom avea niciodata, pentru o libertate de fatada…pentru ca sa fim sinceri, 𝔫𝔢 𝔷𝔟𝔞𝔱𝔢𝔪 𝔦𝔫 𝔳𝔦𝔞𝔱𝔞 𝔭𝔢𝔫𝔱𝔯𝔲 𝔞 𝔠𝔞𝔰𝔱𝔦𝔤𝔞 𝔩𝔦𝔟𝔢𝔯𝔱𝔞𝔱𝔢 𝔰𝔦 𝔫𝔢 𝔡𝔲𝔠𝔢𝔪 𝔢𝔵𝔞𝔠𝔱 𝔠𝔲𝔪 𝔞𝔪 𝔳𝔢𝔫𝔦𝔱 𝔭𝔢 𝔩𝔲𝔪𝔢 : 𝔣𝔞𝔯𝔞 𝔫𝔦𝔪𝔦𝔠, 𝔡𝔬𝔞𝔯 𝔠𝔲 𝔞𝔪𝔦𝔫𝔱𝔦𝔯𝔦, 𝔢𝔵𝔭𝔢𝔯𝔦𝔢𝔫𝔱𝔢 𝔰𝔦 𝔢𝔪𝔬𝔱𝔦𝔦.

Am vazut zilele acestea un serial numit „Hollywood”, despre un grup de tineri care vor sa isi schimbe vietile si dau peste cap orasul care serveste drept titlu. Vazand scenele, mi-am adus aminte de cateva referinte istorice care chiar au schimbat lumea: ℜ𝔞𝔷𝔟𝔬𝔦𝔲𝔩 𝔠𝔦𝔳𝔦𝔩 𝔞𝔪𝔢𝔯𝔦𝔠𝔞𝔫, aici vorbim de sclavia oamenilor de culoare si despre Lincoln care a reusit sa le ofere viata acelor oameni, 𝔇𝔢𝔠𝔩𝔞𝔯𝔞𝔱𝔦𝔞 𝔲𝔫𝔦𝔳𝔢𝔯𝔰𝔞𝔩𝔞 𝔞 𝔡𝔯𝔢𝔭𝔱𝔲𝔯𝔦𝔩𝔬𝔯 𝔬𝔪𝔲𝔩𝔲𝔦, unde ne aducem aminte de Eleanor Roosevelt si altii care sustineau justitia si egalitatea fara discriminare, despre 𝔯𝔢𝔩𝔞𝔱𝔦𝔦𝔩𝔢 𝔦𝔫𝔱𝔯𝔢 𝔞𝔠𝔢𝔩𝔢𝔞𝔰𝔦 𝔰𝔢𝔵𝔢, subiect controversat inca din trecut si pana astazi sau uite un exemplu mai comun care ne priveste: ℜ𝔢𝔳𝔬𝔩𝔲𝔱𝔦𝔞 𝔯𝔬𝔪𝔞𝔫𝔞 𝔡𝔦𝔫 89′ cand oamenii au iesit de sub control si dictatura si au simtit ca traiesc pentru prima oara.

• 

• 

• 

• 

Oamenii in acele perioade din trecut se ascundeau din majoritatea punctelor de vedere, plusa doar aparenta; stii, erau exact ca acele bibelouri de vitrina, frumoase, dar pustii pe dinauntru. Nu puteau fi ei insisi, nu puteau iubi pe cine voiau si nu puteau face lucrurile pe care si le doreau. Si ar urma intrebarea: de ce? 𝔉𝔦𝔢𝔠𝔞𝔯𝔢 𝔢 𝔩𝔦𝔟𝔢𝔯 𝔰𝔞 𝔞𝔩𝔢𝔞𝔤𝔞 𝔠𝔢 𝔣𝔞𝔠𝔢 𝔠𝔲 𝔳𝔦𝔞𝔱𝔞 𝔩𝔲𝔦. Da, insa oamenii nu functionau asa in acea perioada, sa spunem ca daca acum ni se pare ca inca mai exista oameni limitati in orizontul gandirii, atunci nu exista acest termen de limita, pentru ca asa functiona „normalitatea” impusa de societate. Oamenii traiau in frica si nu aveau voie sa iasa din regulile acelea nescrise despre care am mai mentionat. Insa se spune ca am evoluat, ca traim in secolul 21, si totusi ce s-a schimbat? Doar cateva enunturi pe o hartie veche de birou…Oamenii inca nu pot accepta ca in univers exista si persoane diferite fata de ei; ei bine! natura umana este una egoista, egocentrista mai degraba, fiecare dintre noi credem ca avem dreptate, ca noi stim cel mai bine si ca felul nostru de a face lucrurile este cel corect. 𝔇𝔞𝔠𝔞 𝔞𝔪 𝔣𝔦 𝔭𝔯𝔢𝔤𝔞𝔱𝔦𝔱𝔦 𝔰𝔞 𝔞𝔠𝔠𝔢𝔭𝔱𝔞𝔪 𝔠𝔞 𝔭𝔲𝔱𝔢𝔪 𝔤𝔯𝔢𝔰𝔦𝔱, caci tocmai suntem oameni, nu roboti si avem defecte, poate am realiza ca acestea din urma nu ne starpesc calitatea ci o fundamentalizeaza, si asta 𝔫𝔢 𝔣𝔞𝔠𝔢 𝔲𝔪𝔞𝔫𝔦.

𝔇𝔢 𝔞𝔩𝔱𝔣𝔢𝔩 𝔰𝔢 𝔰𝔭𝔲𝔫𝔢 𝔠𝔞 𝔞𝔱𝔲𝔫𝔠𝔦 𝔠𝔞𝔫𝔡 𝔪𝔲𝔫𝔠𝔢𝔰𝔱𝔦 𝔣𝔞𝔠𝔞𝔫𝔡 𝔠𝔢𝔢𝔞 𝔠𝔢 𝔦𝔱𝔦 𝔭𝔩𝔞𝔠𝔢 𝔡𝔢 𝔣𝔞𝔭𝔱 𝔫𝔲 𝔪𝔲𝔫𝔠𝔢𝔰𝔱𝔦 𝔫𝔦𝔠𝔦 𝔪𝔞𝔠𝔞𝔯 𝔬 𝔰𝔢𝔠𝔲𝔫𝔡𝔞. Daca toti acesti oameni au reusit sa schimbe ceva in istorie, noi de ce nu am face-o? Si crede-ma ca nu au reusit din prima, au pierdut multe lupte pana au reusit sa faca o diferenta. In schimb, noi care suntem in prezent si momentan traim cea mai evoluata viata in atatea moduri, ne innabusim visurile si dorintele fara sa incercam. Daca toti acei oameni ar fi renuntat, cum crezi ca ar fi aratat astazi lumea noastra?

𝔗𝔲 𝔠𝔢 𝔳𝔯𝔢𝔦 𝔰𝔞 𝔣𝔞𝔠𝔦 𝔭𝔢𝔫𝔱𝔯𝔲 𝔳𝔦𝔰𝔲𝔩 𝔱𝔞𝔲? 𝔙𝔯𝔢𝔦 𝔰𝔞-𝔩 𝔯𝔢𝔭𝔢𝔱𝔦 𝔦𝔫 𝔪𝔦𝔫𝔱𝔢 𝔠𝔞 𝔭𝔢 𝔬 𝔟𝔞𝔫𝔡𝔞 𝔰𝔱𝔯𝔦𝔠𝔞𝔱𝔞 𝔰𝔞𝔲 𝔰𝔞 𝔦𝔩 𝔢𝔠𝔯𝔞𝔫𝔦𝔷𝔢𝔷𝔦 𝔣𝔦𝔦𝔫𝔡 𝔯𝔢𝔤𝔦𝔷𝔬𝔯𝔲𝔩 𝔞 𝔠𝔢𝔢𝔞 𝔠𝔢 𝔞𝔦 𝔣𝔬𝔰𝔱 𝔰𝔭𝔢𝔠𝔱𝔞𝔱𝔬𝔯 𝔭𝔯𝔢𝔞 𝔪𝔲𝔩𝔱 𝔱𝔦𝔪𝔭?!

---